Istoria ACSR

La 9 august a. 1944, în toiul celui de-al doilea Război Mondial, prin Hotărîrea nr. 178 a Sovietului Comisarilor Norodnici (SCN) ai Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti şi în scopul organizării tratamentului medical performant al persoanelor, ce ocupă funcţii de conducere şi răspundere din organele de stat, în oraşul Soroca se formează Direcţia Curativ-Sanitară pe lîngă SCN ai RSSM, care avea în subordinea sa staţionarul cu 40 de paturi, policlinica şi farmacia. Aceeaşi hotărîre pune baza organizării serviciului sanatorial planificîndu-se organizarea unui sanatoriu de profil general în or. Odesa.

Primul Medic-şef al Direcţiei Curativ-Sanitare pe lîngă SCN ai RSSM a fost dl Bromberg Boris Iosif, activitatea căruia anterior a fost desfăşurată în domeniul medicinei militare.

La 7 septembrie a. 1944 Direcţia Curativ-Sanitară este transferată la Chişinău şi amplasată în clădirea cu 2 etaje a Spitalului Crucii Roşii „Sf. Maria” din str. 28 Iunie (astăzi Vlaicu Pîrcalab) nr. 46, care avea în subordinea sa policlinica amplasată la primul etaj şi staţionarul, la al II-lea. La începutul anului 1945 în policlinică activau 11 medici, 13 asistente medicale şi 15 infermiere, iar staţionarul dispunea de 40 de paturi terapeutice. Drept servicii auxiliare funcţionau: laboratorul, cabinetul roentghen, secţia de fizioterapie şi morga. Direcţia avea în calitate de transport sanitar o căruţă cu un cal. M

Dezvoltarea instituţiei pe parcursul anului 1945, duce la formarea, în baza cabinetelor, a serviciilor stomatologic şi fizioterapeutic. În luna decembrie a aceluiaşi an se deschide secţia chirurgie cu capacitatea de 35 de paturi. Deci, la finele anului 1945 staţionarul dispunea de 75 de paturi, 4 secţii (terapie, chirurgie, stomatologie şi fizioterapie) iar policlinica avea o capacitate de 22500 vizite anual, 8 cabinete (terapie, chirurgie, pediatrie, ginecologie, neurologie, otorinolaringologie, oftalmologie şi dermatologie) şi deservea circa 500 persoane.

Din anul 1947 la conducerea Direcţiei este numit dl I. P. Babanov. În 1950 apare prima maşină sanitară, ulterior procurîndu-se anual cîte 1-2 maşini. Această perioadă este caracterizată prin implementarea sistemei de circumscripţie cu ataşarea asistenţei medicale după principiul strict teritorial. Această sistemă a favorizat dezvoltarea, în cadrul Direcţiei, a medicinii de sector, în special a terapiei, pediatriei, obstetricii şi ginecologiei şi a ramurilor înguste la nivel de staţionar. Astfel, în spital apar saloane specializate cardiologice şi neurologice.

Către anul 1951 spre deservire sunt întăriţi 3000 persoane, asistenţa cărora se organiza în 3 niveluri: ambulator, staţionar şi la domiciliu. Paralel este în creştere şi numărul personalului medical, apare necesitatea extinderii spaţiului instuţiei.

În anul 1954 se începe construcţia sanatoriului „Moldova” din or. Odesa, care este dat în exploatare în 1957, avînd o capacitate de 60 de locuri.

Odată cu preluarea conducerii Direcţiei de către profesorul Mihail G. Zagarschii (1957-1971, din 1964 – medic şef al spitalului şi policlinicii) se pune baza unui lucru practico-ştiinţific enorm şi eforturile practice de îmbunătăţire a serviciilor pentru sănătate, erau însoţite de cercetările ştiinţifice în domeniu. Orientarea ştiinţifică a activităţii a permis susţinerea, în 5 ani, a 6 teze de grad ştiinţific. Mai apoi zeci de colaboratori susţin tezele de doctori în medicină.

La mijlocul anilor '60 Direcţia Curativ-Sanitară, care în anul 1946 a fost dată în subordinea Ministerului Sănătăţii, este reorganizată în Direcţia IV a MS, şef al căreia a fost dl Cozişcurt (1964-1967), ulterior această funcţie a fost ocupată de dnii Constantin Cozub (1967-1971), Ion Guţu (1971-1984) şi Nicolae Leşan (1984 - 1990). În această perioadă baza tehnico-materială a instituţiilor subordonate Direcţiei IV a Ministerului Sănătăţii se consolidează şi prosperă. Pe teritoriul Ucrainei, se construiesc încă două sanatorii: „Sănătate” lit. Sergheevca (1964-66) cu capacitatea de 300 de locuri şi sanatoriul „Moldova” or. Truscoveţ (dat în exploatare în 1984), cu 260 locuri, care se extind ulterior la 300, incluzînd blocurile de odihnă, curativ-diagnostic, clubul şi ospătăria. De asemenea se construiesc o casă de odihnă şi o grădiniţă de copii „Buratino”, pe litoralul orăşelului Sergeevca.

Prin ordinul Ministerului Sănătăţii al RSSM nr. 29 din 12 decembrie a. 1966, este întărit proiectul arhitectonic şi devizul de cheltuieli pentru construcţia clădirii noi a spitalului, pe str. Drumul Viilor (sediul actual al spitalului) cu o capacitate de 175 de paturi. Spitalul se divizează de policlinică şi se transferă în noul sediu la 1 octombrie 1975. Noile condiţii de activitate dau posibilitatea unei dezvoltări continue a serviciului. Dacă iniţial staţionarul conţinea 7 secţii specializate de profil: reanimare, terapie, chirurgie, cardiologie, urologie, neurologie, otorinolaringologie plus secţia internare şi serviciul sanitar-epidemiologic (care de fapt şi-a început activitatea încă în sediul vechi al spitalului în 1970), atunci ulterior are loc divizarea secţiei chirurgie în septică şi aseptică, se deschide secţia de ginecologie, terapie tradiţională şi fizioterapie. Staţionarul, de asemenea dispune de laborator, farmacie, bloc alimentar şi garaje care la moment posedau transport sanitar, ce îndestula necesităţile instituţiilor Direcţiei IV a MS. Medic şef al spitalului, la acea perioadă şi pînă în anul 1984, era profesorul Vladimir Popa, specialist otolaringolog, care a contribuit substanţial la dezvoltarea instituţiei. Din 1984 pînă în 1990 funcţia de medic şef al spitalului a fost deţinută de către dl Fiodor Monul.

Peste doi ani de la trecerea staţionarului în noul sediu, prin ordinul nr. 475 din 09.11.1977, secţia sanitaro-epidemiologică a spitalului, este reorganizată în Staţia Sanitaro-Epidemiologică (astăzi Centrul de Igienă şi Epidemiologie), care se formează ca o instituţie medicală de sine stătătoare a Direcţiei Curativ-Sanitare a Cancelariei de Stat a Republicii Moldova. Primul medic-şef a Staţiei Sanitaro-Epidemiologice (din 1977 şi pînă în 1990) a fost numit dl V. Beleavschi, activitatea căruia a fost axată spre organizarea serviciului sanitaro-epidemic contingentului de populaţie arondat.

La început instituţia menţionată din incinta spitalului a fost transferată în clădirea laboratorului Policlinicii şi ocupa 6 încăperi megieşe, dintre care 3 pentru laborator. Au fost angajaţi 3 medici şi 2 asistenţi ai medicului.

Activitatea Policlinicii, care se detaşează de staţionar (1975), de asemenea prosperă şi se extinde. Numărul vizitelor creşte concomitent cu mărirea numărului personalului medical. Dacă la începutul anilor '70 capacitatea policlinicii era de 184,431 vizite, atunci către începutul anilor '80 acest indice creşte de 1,6 ori, utilizînd posibilităţile la 109%. Medic şef al policlinicii, la acea perioadă este numit dl Fiodor Felecico, care conduce instituţia pînă în 1984. Funcţia este preluată de către Evghenii Zghibarţă pînă în 1990. În anul 1985 este dat în exploatare noul bloc al policlinicii, fiind extinse profilurile, metodele de tratament şi diagnosticare.

În martie 1990 Direcţia IV a MS se desfiinţează, iar instituţiile medicale din subordonate activează fiind coordonate de către Asociaţia Interramurală Curativ-Sanatorială, condusă de dl Nicolae Leşan, care la moment era viceministru al sănătăţii. Această asociaţie îşi menţine activitatea pe parcursul doar a 3,5 luni şi la data de 20 iulie 1990 se reorganizează (prin HG RSSM nr. 225), fiind creată Clinica Curativ-Sanatorială a Ministerului Sănătăţii, amplasată în cadrul spitalului şi condusă de către profesorul Vladimir Popa, avînd în subordine policlinica, medic şef al căreia era dl Victor Scorţesco, Centrul de Igienă şi Epidemiologie (medic şef – Pavel Piscorschi) şi sanatoriile de pe teritoriul Ucrainei. Din cauza situaţiei social-economice instabile în care se afla Republica Moldova la acea perioadă, sfîrşitul sec. XX se caracterizează, pentru instituţiile medicale, prin declin cantitativ şi calitativ al acordării asistenţei medicale.

Indiferent la situaţia grea, la 30 decembrie 1993, în baza Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 809 „Cu privire la fondarea Asociaţiei Curativ-Sanatoriale pe lîngă Cancelaria de Stat a Republicii Moldova” este fondată Asociaţia Curativ-Sanatorială în componenţa căreia intrau 10 instituţii: Policlinica Republicană, Spitalul Republican, Centrul de Igienă şi Epidemilogie, Farmacia „Tehmedfarm”, sanatoriile „Moldova or. Odesa, „Moldova” or. Truskaveţ, „Sănătate” lto Sergeevca, casa de odihnă „Sergheevca”, grădiniţa de copii „Buratino” şi Baza Auto.

La fondarea asociaţiei şi restabilirea capacităţilor de acordare a asistenţei medicale a contribuit dnii Mihai Moroşanu, director general al Asociaţiei Curativ Sanatoriale a Cancelariei de Stat în anii 1994-96, Boris Lupaşco, medic şef al Spitalului Republican (în anii 1994-97) şi Evghenii Zgibarţă, medic şef al Policlinicii (în anii 1994-1997). Sarcina principală a ACS CS era păstrarea sănătăţii şi acordarea asistenţei medicale calitative şi eficiente la nivel ramural.

Această sarcină a fost preluată în 1997 de către dl Nicolae Dolghi, care devine Director general al Asociaţiei şi de către medicii şefi a instituţiilor subordonate: dl Ion Midrigan – SR; Victor Scorţesco– policlinică şi Vladimir Brighidin - CIE. Tot în această perioadă, prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 160 din 20.02.1997 „Cu privire la reorganizarea Asociaţiei Curativ-Sanatoriale de pe lîngă Cancelaria de Stat a RM” ACS trece în Asociaţia Curativ-Sanatorială şi de Recuperare a Cancelariei de Stat a RM. Deja la sfîrşitul anului 2004 Asociaţia se transferă de la Cancelaria de Stat la Aparatul Guvernului. Pe parcursul anilor 2007-2008, în fruntea ACSR AG RM s-a aflat dna Larisa Catrinici, actualul Ministru al Sănătăţii al Republicii Moldova.


Actualmente Asociaţia Curativ-Sanatorială şi de Recupeare, în frunte cu dl Grigore Paun, Director general dispune de posibilitatea acordării asistenţei medicale la toate etapele: de ambulator, urgenţă prespitalicească, staţionar şi sanatorial. Toate instituţiile subordonate Asociaţiei sunt acreditate de către Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare în Sănătate a Ministerului Sănătăţii în conformitate cu Legea Republicii Moldova nr. 552-XV din 18.10.2001 „Privind evaluarea şi acreditarea în sănătate”

http://www.moldova.md
http://prm.md
http://parlament.md
http://justice.md
http://turism.md